|
Capo 4
A notte pianu pianu, sparghje lu so mantellu
Do / Sol / Fa / Do
Per sti boschi spugliati, tracarchi di sognu
Fa / Do / Fa / Sol
Spentu l’ultimu fiatu, si sventa la cucagna,
Mi7 / Lam / Fa / Do
In fondu di lu celu, spunta a prima stella, Fa / Do / Fa / Sol-Do
Per sti bughjali nudi, chì u freddu ha sicatu
Un si sente un fiatu, u silenziu nasconde,
E u frombu di u fiume, chì fughj’a mezz’è sponde, Ribomba per i chjassi chì a brina ha cutratu.
Per sti paesi persi, arrimbati à l’eternu
U tempu s’hè firmitu, lascendu tuttu apertu
Ste case fallate, sti carrughji diserti Fermanu testimoni, soli nant’un quadernu.
Sè tempurale soffia, certe volte si sente
Cullendu per i chjassi, u passu di u pastore,
U so spiritu chì corre, trascinà u so dulore, S’anima ferita, si sguassa ind’è mente.
Certi ghjorni si sente, purtati da li venti
U pientu di a terra, chì mughja u so lamentu,
A so chjame si sparghje è corre nanta l’onda Per fà cresce in le mente, a sperenza di u mondu.
A l’aggrotu d’un scogliu, hè natu un fiore biancu
U so lume risplende, si span’in la natura,
E a brina chì sguile, cun fedde annacquerà Sumenta in lu mondu, per sparghje LIBERTA…
|
Position du capodastre : 0
Créé par seb, le 15 Mars 2005
Note :  (2 votes)
Nombre de clics : 678
Envoyer à un ami
Imprimer
|